Autoritate fără agresivitate

Ideea de a avea oameni în subordine sună grozav pentru mulți manageri abia promovați în noua poziție. Totuși, greul începe când îți dai seama de provocările acestui nou statut – multă responsabilitate, un time management serios, capacitatea de a crea o balanță între empatie și autoritate. Dacă pentru mulți manageri pare floare la ureche să taie și să spânzure în dreapta și în stânga, pentru alții poate fi dificil să își impună autoritatea. Evident că oricare dintre extreme este nesănătoasă și, în cele din urmă, insuccesul îl paște atât pe șeful agresiv, cât și pe managerul prea timorat… De aceea, îți propun câteva strategii ca să îți impui autoritatea în mod eficient și natural, fără să îți suprasoliciți plămânii, nervii sau pumnii cu care izbești în masă.

Stabilirea rolurilor

Chiar dacă un șef de gașcă iese cu subalternii săi la masă și face câte un meci de baschet după orele de serviciu, acest lucru nu înseamnă că se pot trage de șireturi la orice oră. De aceea, e bine să explici din prima zi în care ai preluat o echipă că ești o persoană care apreciază relațiile colegiale și pe cele prietenești, dar că nu faci excepții atunci când nu se respectă obligațiile de serviciu. Râdem, glumim, dar indicațiile manageriale nu se discută, ci se… execută!

Planurile B

Un manager e cel la care echipa va apela de câte ori se află în încurcatură. Evident că nu vei deveni țapul ispășitor care să răspundă pentru orice sau care să știe cum se rezolvă sarcinile tuturor… Responsabilitatea ta este de a pune oamenii potriviți să rezolve problemele potrivite. Așa că e nevoie să fii un maestru al planurilor B – să ai mereu ceva de spus, chiar și atunci când habar n-ai care e soluția, să poți liniști oamenii, să îi poți mobiliza atunci când planul A a dat greș și, mai ales, să ai doza de diplomație necesară pentru a nu te pierde cu firea. Așa cum un căpitan de vas părăsește ultimul corabia, la fel e și un manager – ești primul care crede în tine și în echipă, ultimul care renunță! Și ești un model pentru ei!

Controlul emoțiilor

Poți fi un maestru al autocontrolului și dacă nu practici tehnici zen de 5 ori pe săptămână! Ca manager, duci marea povară a situațiilor limită, neprevăzute, a emoțiilor tale și ale unei întregi echipe! Nu vrei să transformi totul într-o mare varză pentru că ți-ai ieșit din pepeni și ai jignit un om deja stresat, nu?

Este vital să știi cum să-ți exersezi răbdarea – când simți că nu mai poți, ai de ales între a face exerciții de respirație, a număra până la 20 (sau 30 sau 100 – depinde cât de încinși îți sunt nervii), a lua o gură de aer și, important, a te întoarce în mijlocul oamenilor pentru a relua discuția de unde ai lăsat-o. Un șef autoritar este cel care are stăpânire de sine atunci când este provocat sau când este la capătul răbdării, nu cel care izbește cu pumnul în masă și ridică tonul de câte ori cineva i-a șifonat puțin orgoliul sau programul.

Fii corect

A ierta este uman și chiar nobil. A trece cu vederea greșeli este, pentru un manager, lipsă de profesionalism. Dacă îți este total neplăcut să chemi în biroul tău un angajat pentru a-i cere socoteală cu privire la gafa pe care a făcut-o și preferi să te prefaci că ea nu există ori, mai rău, să o repari tu, ai cam spus ”adio” respectului celorlalți! De ce? E simplu – de la o simplă greșeală până la a da greș cu rea voință nu e cale lungă. De ce să se mai obosească noua ta angajată cu traducerea unor documente când oricum le vei lua tu din nou la puricat? Uneori, o organizație seamănă cu o familie – așa cum mămica sau tăticul care îi face temele copilului nu îl ajută cu adevărat, la fel este și un manager care trage singur la ditamai căruța! Iar respectul pentru el… ai ghicit, e direct proprțional cu efortul depus de echipă, adică minim!

Coloană vertebrală

Știm, avem cu toții așa ceva, dar a unora este foarte firavă! Un manager real are nevoie să stea foarte bine pe picioarele lui, să aibă un simț etic dezvoltat și să nu se lase prins în niciun fel de capcană. Știi genul acela de angajat care vine dis de dimineață cu periuța și cu cele mai recente bârfe? Chiar dacă pare curtenitor și te amuză, nu uita că mâine poate va merge la șeful tău mai mare și îi va povesti lucruri despre tine! Nu încuraja ”radio șanțul” și nici pe cei care vor să îți cumpere atenția flatându-te. Încurajează munca și răsplătește-o! În acest fel, îți motivezi echipa și ești pentru ea un leader, nu un șef care pleacă urechea la orice și promovează pe cine nu trebuie!

Nevoia de apreciere personală

Poate că mama ta sau tatăl tău nu te-au făcut să te simți cel mai iubit om de pe pământ. Poate că ai insecurități personale și nu simți mereu că meriți toate lucrurile bune care ți se întâmplă. De aici până la a-ți crește nevoia de a fi plăcut de ceilalți, cu orice preț, e cale scurtă, cred psihologii. Și e și mai scurtă calea de la a fi șeful care vrea să fie plăcut de toată lumea și a da rateu după rateu!

E normal să vrei ca oamenii să aibă o atitudine pozitivă față de tine, dar e logic să înțelegi că nu îi poți mulțumi pe toți. Tot ce ai de făcut este să conștientizezi faptul că modul în care angajații se raportează emoțional la ordinele și directivele tale nu e problema ta. Lucrezi cu adulți, nu cu adolescenți, iar fiecare este responsabil de starea de spirit – inclusiv tu! Nu ai de ce să te simți rău dacă nu te place toată lumea! Chiar dacă pare un stereotip legat de management, este, de fapt, un fapt psihologic specific oricărui tip de activitate cu grupurile – nu există organizație unde toată lumea să se placă!

Un discurs periat, o imagine îngrijită

Chiar dacă ai zile când pare că te-ai trezit cu fața la cearșaf și n-ai vrea să vorbești cu nimeni, e mai util să faci un efort de voință și de exprimare decât să apelezi la limbajul semnelor. E foarte important să ai claritate în exprimare, să nu dai loc situațiilor de genul ”am crezut că ați spus altceva” sau ”am înțeles altceva”, să te asiguri că interlocutorul știe ce vrei de la el, să scapi de cuvintele care dau senzația că nu ești sigur pe tine (”ăăăă”, ”deci”, ”nu știu”) și să zâmbești mult. Există acest proces psihologic denumit contagiune emoțională prin care îi putem influența pe cei din jur să resimtă emoțiile noastre – dacă zâmbești și ai o atitudine relaxată, inconștient condiționezi persoana din fața ta să îți răspundă în aceeași manieră.

Politica zâmbetului sincer prinde bine în orice afacere! Și nu uita nici de ținuta care să se asorteze zâmbetului – chiar dacă nu porți ultima colecție de designer, e important să ai simț estetic, să placi ochiului și să te conformezi codului vestimentar al companiei. Tu ești trendsetter-ul aici, așa că de tine depinde dacă biroul va semăna a bal mascat sau a firmă serioasă!

Nu te identifica total cu un rol

În firmă, înainte de orice, fiecare dintre noi este suma calităților sale profesionale. Acest lucru este valabil și pentru tine, managerul! Totuși, nu reprezentăm doar scaunul pe care îl ocupăm! Uneori e nevoie să fim umani, să exprimăm emoții și să fim deschiși cu cei din jur – e o dovadă de încredere în sine și de autoritate. Deși ești manager, vor fi situații când vei greși și va fi nevoie să spui ”îmi pare rău” sau în care alții vor greși, iar tu va trebui să le accepți scuzele.

Un manager autoritar nu este cel care te dă afară la prima abatere, ci acela care înțelege mecanismele din spatele greșelii. Evident, dacă erorile se repetă, dincolo de tot suportul tău, un manager bun este acela care spune ”colaborarea noastră s-a încheiat” și care, apoi, poate dormi liniștit în patul lui. Ca în orice profesie, pentru a fi un manager autoritar este nevoie să ai încredere în tine – în calitățile tale de profesionist, dar și în cele de coleg și de om!

Succesul începe cu tine, iar cei care te urmează vor crede în el în măsura în care crezi și tu! Fii autoritar cu tine însuți și impune-ți să reușești! Echipa ta va prinde ideea din zbor și se va lăsa condusă în cel mai potrivit mod – cu încredere și cu respect, nu cu frică și din obligație!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *