Ce întrebări ar trebui să-şi pună mai des un CEO ca să aibă o carieră de succes ?

succesO dată cu dezvoltarea economică şi tehnologică din ultimele decenii şi cu eforturile ţării noastre de a fi şi ea parte a lumii civilizate au apărut tot felul de denumiri internaţionale în limbajul celor care activează în domeniul economic, căci nu-i aşa, uneori e aproape irelevant să traducem „feedback”, „know-how” sau … CEO (chief executive officer)!

Ei bine, cele pe care le veţi citi în continuare se referă tocmai la acest CEO – executiv, manager de vârf şi ar fi bine să vă spun încă de la început că lucrurile nu sunt întotdeauna poleite cu aur aşa cum par de la birourile multor angajaţi care visează la funcţia cea mai importantă în organizaţie.

Dacă chiar sunteţi CEO şi căutările pe internet despre această lume v-au îndrumat şi spre acest articol, dacă aveţi în familie o astfel de persoană şi doriţi s-o înţelegeţi şi s-o susţineţi mai mult, ori dacă vă construiţi o carieră care să se îndrepte spre o asemenea funcţie de vârf, atunci e foarte posibil ca dilemele şi provocările unui executiv, pe care le veţi găsi în aceste rânduri, să vă fie de folos.

Dilema existenţială modernă a omului ocupat cu un job activ poate fi şi a unui CEO, în egală măsura …

E mai mult ca sigur şi foarte studiat aspectul de către psihologi, că uneori trecem prin viaţă mecanic, iar rutina ne devine o a doua natură. Ni se poate întâmpla adesea să pierdem din vedere esenţialul, adică „CE-ul”, fiind foarte concentraţi pe realizarea obiectivului, adică pe „CUM”. Pădurea aproape că nu se mai vede de copaci şi noi ne putem îndepărta pentru o perioadă de viziunea de ansamblu a ceea ce ni se întămplă. Aşa că ţineţi cont că pauzele de reflecţie asupra lucrurilor cu adevărat importante din jurul nostru, pot fi o adevărată gură de aer proaspăt şi de luciditate benefică.
Cu atât mai mult executivii se pot simţi uneori copleşiţi şi nesiguri – prea multe lucruri de ţinut în frâu, prea multe deadline-uri, prea mare presiune din partea angajaţilor, şi câte şi mai câte… Un timp de gândire şi nişte întrebări esenţiale îi pot ajuta să înţeleagă mai bine locul în care şi-ar dori să ajungă.

Aşadar, ce întrebări ar trebui să-şi adreseze lui însuşi un executiv ca să-i fie foarte limpede unde se situează şi încotro se îndreaptă?

• Cum am ajuns în această funcţie importantă, privilegiată?

Viaţa ne-a demonstrat de multe ori că nu sunt puţini cei care uită de unde au plecat, cum s-au ridicat şi au ajuns la vârf sau ce i-a motivat cu adevărat în acest avânt… Au fost la mijloc ambiţii profesionale, financiare, orgolii de familie, de reputaţie? Un executiv nu trebuie să uite de motivaţia iniţială de a ajunge la vârful piramidei. Cu cât drumul a fost mai presărat cu luptă de afirmare şi muncă asiduă, cu atât poziţia e mai trainică, şi vizibilitatea sa ca lider mai demnă. Important e să nu uite niciodată etapele care i se păreau interminabile în construirea acestui vis şi să folosească determinarea cu care a urcat spre a conduce, administra şi dezvolta, cu hotărâre înzecită. E clar că odihnirea pe proprii lauri ar fi o capcană periculoasă.

• Ştiu cu adevărat să fiu manger, lider? Sunt sigur pe momentele în care ar trebui să privilegiez mai mult o dimensiune în favoarea celeilalte?

Într-o organizaţie există perioade când este nevoie de mai mult management şi perioade când este necesar mai mult leadership. De exemplu, în momente dificile de schimbare e necesar ca un executiv să fie mai mult lider decât manager, pentru a-i face pe cei din jur să-l urmeze şi să se adapteze trendului acestor schimbări. După ce lucrurile intră iarăşi în matcă şi vine o perioadă de stabilizare poate fi necesar ca CEO-ul  să se comporte mai mult ca un manager şi să ştie să administreze cât mai bine noua situaţie. Astfel, noul context creat şi aşezat, are acum nevoie de stabilitate ca să se poată dezvolta, deci are nevoie de cârmuirea fermă şi de mintea organizată a unui bun manager.
Un executiv este şi manager şi lider şi e deosebit de important să ştie când să-şi folosească aceste două abilităţi primordiale.

• Un CEO performant ar trebui să se întrebe destul de des: „Ce mă face să fac ceea ce fac?”

Uneori e bine să ne oprim, să respirăm adânc şi să ne amintim : ce ne determină de fapt să facem ceea ce am început, sau am preluat? Rutina sau oboseala ne pot duce la punctul în care pierdem sensul activităţii noastre zilnice. Dar, dacă luăm o pauză ca să ne reconectăm activ şi implicat la misiunea ce ne-a fost încredinţată, lucrurile se simplifică dintr-o dată. Când executivii înţeleg ce anume îi fac să zâmbească mulţumiţi la finalul zilei sau chiar la finalul unui proiect, atunci ei îşi pot găsi starea de echilibru care îi determină să meargă mai departe.

• Prin definiţie un CEO are o funcţie de excepţie, aşa că ar trebui să se întrebe: „Ce fac eu excepţional?”

Oricine poate face la un moment dat lucruri cu adevărat excepţionale dar presiunea pentru un executiv este că el ar trebui să facă mereu lucruri excepţionale. Executivii ar trebui să găsească în ei, dar şi în ceilalţi, în echipă, acel lucru pe care fiecare e capabil să-l ducă la superlativ. Numai aşa oamenii se vor simţi cu adevărat valoroşi şi motivaţi, pentru că fac lucrurile la care sunt cu adevărat pricepuţi, iar in cazul CEO-ului putem vorbi de o carieră de succes.

• Lucrurile sunt mereu în mişcare, experienţa curge aşa că un executiv care doreşte performanţă reală ar trebui să se întrebe şi „Ce mă învaţă fiecare situaţie prin care trec?”

Oare noi cu toţii, am învăţat deja, că orice situaţie care pe moment poate părea chiar neplăcută, ne poate învăţă totuşi ceva? Fiecare context, abordare ori provocare nouă prin care trecem, e ca o lecţie, iar asta e foarte valabil şi în cazul executivilor. Sunt deja celebre mărturiilor mai multor CEO care au activat înainte de ajunge în România pe funcţii similare în diverse ţări din Europa ori chiar de peste ocean şi aici li s-a părut foarte greu să se adapteze unui sistem legislativ, birocratic ori organizatoric care li s-a părut cel puţin haotic. Cei mai puternici şi determinaţi au luat-o ca pe o experienţă, au mers pe firul apei, au reuşit iniţial să înţeleagă mecanismele, apoi şi-au dăruit întreaga lor experientă şi inteligenţă ca lucrurile să se îndrepre spre succes. Unii cred că au schimbat chiar şi mentalităţi şi poate au determinat schimbări benefice de legislaţie ori de politică în a oferi şi cere produse sau servicii. Alţii, desigur că nu şi-au găsit sensul şi au abandonat funcţia cea mai privilegiată dintr-o companie renunţând la o experienţă poate plină de hăţişuri dar deopotrivă interesantă. Să nu-i condamăm totuşi, arta recunoaşterii limitelor (http://despresucces.ro/2013/07/24/pozitivismul-optimism-nesabuit-sau-arta-recunoasterii-limitelor/) este un must-have pentru lumea civilizată.

• În sfârşit, un CEO ar trebui să se întrebe: „Ce este necesar să fac ca să gestionez mai bine schimbările?”

Ne place sau nu, acceptăm sau nu, schimbările există pretutindeni în jurul nostru şi sunt imprevizibile. În loc să ne ferim de ele ori chiar să le respingem când ne bat la uşa casei, a afacerii, ori a organizaţiei unde ne desfăşurăm activitatea, mai bine am vedea în aceasta o oportunitate de progres identificând beneficiile ce ar putea veni la pachet – vorba englezului, „What’s in it for me?” -. Mai ales într-un mediu organizaţional unde totul este supus în timp schimbării, executivii pot să găsească modalităţile cele mai bune prin care să profite de schimbare şi prin care să vadă transformările într-un mod pozitiv.

Invitaţia de a-şi adresa cât mai des astfel de întrebări este deschisă către executivi! Noi cu toţii avem nevoie să ne scormonim permanent conştiinţa cu astfel de întrebări ca să vedem încotro se îndreaptă corabia vieţii noastre indiferent dacă la liman se anunţă furtună ori soare. Singura diferenţă, esenţială de altfel, este că cei care conduc organizaţii având rol executiv, trebuie să-şi pună aceste întrebări în cel mai responsabil şi activ mod cu putinţă. Astfel, cariera lor are şi mai multe şanse să cunoască succesul şi recunoaşterea.

Ruxandra David