Cum îți poţi distruge afacerea în nouă pași!

Dacă am trăi într-o lume ideală, cuvinte precum ”agresivitate”, ”violență” sau ”conflict” nu ar avea loc prea des în vocabularul nostru. Toate ar merge ca pe roate, angajații și-ar face complimente non-stop, ar munci cu drag și nu s-ar plânge nici în glumă, iar șefii lor ar fi permanent mulțumiți și toată lumea ar prospera. Totuși, societatea actuală este încă departe de ideal și există, zi de zi, mici sau mari frecușuri care te fac să-ți iei lumea în cap indiferent că ocupi un scaun de executiv sau de manager…

Subalterni, parteneri de afacere, clienți, au cu toții propriile așteptări, valori, norme și pretenții care, inevitabil, pot veni în conflict cu ale tale. De aici până la a lăsa eticheta deoparte și a încinge un conflict în toată regula, nu este o cale prea lungă. Ca să nu ajungi în astfel de situații, îți propun să fii cu un pas în fața provocărilor și să afli imediat cele 9 etape prin care un conflict ajunge să ruineze o afacere, un parteneriat sau, de ce nu, chiar o prietenie. Plus metodele de a opri războiul înainte de a fi prea târziu!

Friedrich Glasl, un reputat autor de cărți despre managementul conflictului, a observat că un conflict nu apare din senin, ci se dezvoltă în timp, crescând uneori de la o bubiță până la o adevărată tumoră. Există nouă faze prin care o simplă tensiune sau o divergență de opinii escaladează și ajunge să-i transforme pe actorii din actul de comunicare în veritabili dușmani.

Nori de furtună – Dacă la început simți doar că partenerul de afaceri este mai tăcut și strâmbă din nas când îl întrebi una-alta, atunci e cazul să știi că ai pășit pe prima treaptă spre drumul scurt al conflictului. Acumularea tensiunii, încă neexprimată verbal, este un semnal că există o problema la nivel de comunicare între cele două părți. O discuție deschisă, despre nemulțumiri, în care să îți afirmi de la începu poziția de partener dornic să rezolve potențiala problemă poate să trezească în celălalt deschiderea de a participa la discuție.

Este important să arăți că nu te interesează să domini sau să ai dreptate, ci să ieșiți din situația care nu aduce beneficii niciuneia dintre părți. Dacă una dintre părți nu e interesată de acest lucru, atunci gradul de tensiune crește, iar discuțiile încep să devină un mijloc de a-l manipula pe celălalt, nu de căutare a unui numitor comun.

Primele tunete și fulgere – E clar: cineva dorește război! Discuțiile se modifică, de la ton, la tipul de argumente folosite. Discursul devine dominator, ambele părți doresc să își impună punctul de vedere și ascultă ceea ce are de spus celălalt doar pentru a construi contra-argumente. Se discută implicații pe termen lung ale diferenței de poziție cu privire la subiectul care a produs conflictul, se lucrează pe acuzații, tensiunea emoțională crește.

A fi flexibil sau a păstra un ton moderat al vocii pare, mai degrabă un semn de slăbiciune și ambele părți doresc să evite astfel de metode, chiar dacă folosirea acestora le-ar putea salva de la a prăpădi timp și resurse pe ceartă.

Stropi mari și grei – În această a treia, fază lucrurile încep să scape de sub control. Nu mai este vorba despre comunicare, capacitatea de a empatiza cu celălalt tinde spre zero, iar a înțelege perspectiva celuilalt pare un efort prea mare pentru fiecare parte. Într-un parteneriat de afaceri, acesta este momentul când te trezești că s-a renunțat la un client pe care te bazai, că o parte din acțiuni au fost înstrăinate sau anumite contracte s-au făcut nu tocmai pe gustul tău. Nu mai este vorba chiar de un parteneriat, din moment ce părțile se preocupă mai mult să demonstreze celeilalte puterea și să-și facă ambiția doar ca să crească gradul de tensiune (în speranța absurdă că se va speria și va ceda).

Acesta este un moment dificil, întâlnit și în conflictele familiale, când un părinte, de exemplu, ia decizii cu privire la copii fără a-l întreba pe celălalt și, evident, fără a se gândi că, dincolo de a-l enerva pe partener, îl afectează pe copil. Acesta este momentul potrivit pentru a consulta o persoană obiectivă, neutră, cum ar fi un mediator sau… un avocat.

Ploaie în toată regula – Dacă ideea cu mediatorul care salvează gașca nu v-a picat, conflictul crește și consumă tot mai mult din energia părților. Atacurile devin deschise, se fac remarci la nivel personal, se spun lucruri pe care, cu ceva timp în urmă, niciuna dintre părți n-ar fi crezut că va ajunge să o spună despre cealaltă. Apare un element esențial – divizarea susținătorilor. Ca la război, fiecare dintre partenerii de afacere simte nevoia să tragă de partea sa angajați. Deja se pune în discuție splitarea afacerii, iar tensiunile se extind de la nivelul biroului la întreaga firmă.

Partenerii de afaceri își folosesc echipele pentru a discuta sau a lua decizii în loc să se confrunte deschis, iar acest lucru erodează și mai mult comunicarea (mai ales că echipele prin care ”comunică” sunt, fără voia lor, angrenate într-o opoziție și într-un conflict care nu e al lor). Ce e de făcut? Dacă într-un cuplu, în acest moment, e loc de o pauză pentru a-ți regândi poziția și a lua decizii, în afaceri e nevoie de părerea unui consilier. Fie vă luați metaforic de mână și mergeți la cineva cu experiență în rezolvarea conflictelor, fie vă duelați prin trimiși până ajungeți la următoarea fază!

Lucrurile nu sunt ce par – în acest moment, războiul a fost declarat și fiecare parte vrea să se asigure că celălalt va pierde. Se fac planuri de atac, se lansează critici fățișe, se încearcă deningrarea publică, se lovește în stima de sine a celuilalt, se exprimă îndoieli cu privire la calitățile profesionale, de lider, de om de afaceri sau.

Încă se mai pot repara lucrurile, este acea fază când oamenii dau ultimatum-uri și spun ”dacă nu vii să-ți ceri scuze public, nu mai ai ce discuta cu mine”. Chiar dacă vor să li se ceară iertare, a exprima sub formă de amenințare această pretenție, lasă adesea conflictul să escaladeze la următoarea fază. Uneori, a cere scuze este o favoare pe care ți-o faci ție și afacerii tale, nu neapărat celuilalt. Poate merită să te gândești de două ori, mai ales că a te dovedi împăciuitor poate să trezească astfel de sentimente și în celălalt, iar lucrurile să se oprească aici!

Furtuna dezlănțuită – Dacă scuzele au fost tăiate de pe listă, atunci atacul se pregătește. Poate fi vorba de o perioadă în care unul dintre parteneri este atât de supărat încât rupe orice legătură cu afacerea și nu își mai onorează îndatoririle sau despre o perioadă în care să te trezești cu ”surprize” – o plângere oficială, o invitație la tribunal, o serie de demisii ale unor oameni din echipă care au fost ”convinși” să caute un alt job.

Lupta orgoliilor și a pretențiilor este atât de mare, încât nu mai contează decât cine câștigă, cu orice preț. Chiar dacă, la sfârșit, ambii parteneri pierd, de fapt, pentru că afacerea lor a devenit un câmp de bătălie, nu un scop de creștere reciprocă. Din acest moment, lucrurile pot fi cu greu salvate și, în mod cert, cu ajutor din afara companiei.

Pericol! Puneți-vă la adăpost! E un moment când cerul e împânzit de fulgere și tot ce vrei e să nu ți se oprească vreunul în moalele capului. De aceea, e bine să te pui la adăpost și să cauți ajutorul unui avocat. E acel moment când partenerii de afaceri se amenință reciproc și orice este posibil. Gradul de mânie este atât de mare încât ești dispus să ai de suferit dacă se poate ca partenerul să aibă și mai mult de suferit. De exemplu, să te crezi în Nașul și să angajaezi pe cineva contra unei sume uriașe pentru a-i da o lecție opozantului. În acest moment, fostul partener de afaceri îți este dușman și nu mai e loc de împăcare sau de calmare…

Distruge inamicul! – Conflictul e aproape de final, afacerea e îngropată. Deja totul a devenit personal și cele două părți vor doar distrugerea completă a celeilalte. Au loc vise cu ochii deschiși în care părțile își imaginează cât va fi de ruinată cealaltă și se iau măsuri pentru a contribui la această ruinare. Dacă la faza anterioară ideea de a-i face rău contra-cost era un mod de a-i da o lecție sau de a-l speria pe celălalt, rațiunea încetează să existe acum.

E momentul când au loc violențe fizice, oamenii își lasă deoparte caracterul, reputația și cravatele frumoase, luându-se la trântă. Vrei să-l vezi pe celălalt bucăți. De aici, și numele dat de Glasl acestei etape – ”fragmentarea inamicului”. Dacă scăpați cu suficiente oase întregi sau dacă nu ați angajat pe cineva care să-i aranjeze oasele fostului partener de afaceri (și, în consecință, nu veți fi pus sub acuzare și dat la știrile de ora 5), am tot o veste proastă – nu mai e cale de întoarcere și afacerea este, probabil, o amintire din trecut.

Ne scufundăm… împreună – Ne putem imagina fumul care se ridică după o mare bătălie. Nu se știe cine a învins, rezerve pentru a continua lupta nu mai sunt – afacerea a fost compromisă – tot ce se mai poate face acum este ca fiecare să-și lingă rănile și să înceapă de la zero, fără parteneri de afaceri. Cine ajunge în acest punct, a pierdut o afacere și ar fi bine să învețe măcar o lecție: suntem oameni și comunicarea, acel instrument magic menit să salveze multe, nu ne iese grozav întotdeauna! În loc să facem cale întoarsă în istorie și să împărțim dreptatea cu mâna și cu prețul afacerii noastre, putem cere ajutor specializat. Un om cu adevărat pregătit pentru business știe că este normal ca anumite lucruri să îl depășească. De aceea știe să ceară consiliere și caută un mediator, un avocat, un consultant sau… un curs pe managementul conflictului.

Nu pierde timp! E mai bine să fii pregătit de luptă înainte de a intra în luptă. Și, în timp ce te pregătești, poate îți dai seamă că, de fapt, nimeni nu are nevoie de nicio luptă, indiferent dacă numim câmp de bătaie afacerea, căsnicia sau prietenia noastră!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *