Preţul succesului

faimaSuccesul, faima, bogăţia – sunt tentaţii ale vremurilor noastre mai mult ca oricând. Unii oameni recunosc deschis că şi-ar dori să le aibă. Alţii, dimpotrivă, declară că nu le consideră cele mai importante lucruri într-o viaţă de om.

Să te bucuri de succes nu este nicidecum un lucru rău. Fiecare persoană are libertatea să şi-l dorească şi să-l câştige. Problemele apar însă după obţinerea lui. În mod paradoxal, uneori poate fi mai greu să faci faţă succesului decât să ţi-l adjudeci. Nu puţini sunt aceia care, după o mare reuşită, clachează şi nu mai reuşesc să facă performanţă.

Să ştii mereu că toată lumea aşteaptă de la tine să fii cel mai bun în toate împrejurările este un stres imens. Alţii nu rezistă presiunii de a fi permanent în atenţia opiniei publice, de a fi copleşiţi cu admiraţie. Astfel, îşi pierd capul şi direcţia în viaţă, iar istoria recentă abundă în asemenea exemple.

Câţi dintre noi nu s-au întrebat măcar o dată de ce oameni cu calităţi excepţionale sau cu un talent deosebit, care puteau avea lumea la picioare, şi-au distrus viaţa şi au apucat pe căi greşite? La prima vedere, povara succesului pare mai degrabă un moft. Cum este posibil să nu ai o stare de echilibru psihic când toate îţi merg din plin, când te bucuri de notorietate şi de o viaţă îmbelşugată? Fenomentul este însă real şi confirmat de specialişti.
Psihologul Donna Rockwell, coautor al cărţii „Being a Celebrity: A Phenomenology of Fame” şi profesor la Școala de Psihologie din Michigan, spune că stresul generat de notorietate este unul extrem și creează un mediu deloc favorabil pentru conștiința de sine. Cel aflat într-o astfel de situaţie devine singuratic, se izolează şi devine neîncrezător.

Pe fondul unei vârste foarte tinere, riscul aparţiei unor probleme serioase creşte şi mai mult. „În special dacă eşti tânăr, sentimentul de a fi privilegiat şi puternic este resimţit la proporţii şi mai mari. Să fii astăzi o persoană cunoscută este ca şi cum ai deveni Cezar în Roma antică. Pare că poţi primi totul şi că nu mai există limite”, explică psihologul Linda Papadopoulos, citată de CBCnews. Realitatea confirmă pericolele succesului la tineri. Trei dintre cei mai îndrăgiţi artişti ai lumii şi-au găsit sfârşitul prea devreme – Janis Joplin, Kurt Cobain şi Amy Winehouse. Toţi au murit la vârsta de 27 de ani, răpuşi de capcanele succesului şi faimei.

Un alt exemplu, de data acesta din lumea sportului, este nimeni altul decât Diego Maradona, cunoscut de toţi iubitorii fotbalului, dar şi de cei nepasionaţi de aşa-numitul „sport rege”. Considerat şi în ziua de azi un icon al Argentinei, mai ceva ca Evita Peron, Maradona era în anii ‘80 pe culmile gloriei. Provenit dintr-o familie săracă, a obţinut succesul foarte de timpuriu.

La Campionatul Mondial din 1986, la vârsta de numai 25 de ani, ducea Argentina către victoria cea mare. Stârnea admiraţie, dar şi controverse. Doar câţiva ani mai târziu, intra deja în declin. În 1991, era suspendat pentru probele pozitive la cocaină. Au urmat suişuri şi coborâşuri în cariera lui Maradona, însă strălucirea sa a pălit continuu şi fanii au fost profund dezamăgiţi. Diego Maradona un exemplu clasic de om învins de succes şi de propriile slăbiciuni.

Din fericire există numeroase exemple pozitive în lumea oamenilor de succes. Una dintre celebrităţile care s-au confruntat cu faţa mai puţin plăcută a succesului şi şi-au învins temerile este frumoasa actriţă Goldie Hawn. Venise la Los Angeles să urmeze o carieră de dansatoare, îşi dorea să se distreze, să călătorească şi apoi să îşi deschidă o şcoală de dans. Producătorii de film au remarcat-o însă imediat şi, înainte să îşi dea seama, ajunsese star de cinema.

Hawn a mărturisit într-un talk-show al cunoscutei prezentatoare Oprah Winfrey: „Când s-a întâmplat (succesul de cinema – n.r.), ceva s-a petrecut cu creierul meu, mi-am pierdut zâmbetul, am devenit foarte deprimată, am avut stări de anxietate şi atacuri de panică. Dacă voiam să mă duc undeva, nu puteam rămâne mult timp pentru că mă simţeam amețită și îmi era rău”. Actriţa a apelat la terapie timp de nouă ani pentru a face față succesului obţinut peste noapte: „Îmi doream să îmi regăsesc zâmbetul. Cred că a fost cea mai grea perioadă pe care am avut-o vreodată pentru că nu mă simţeam eu însămi şi nu eram ceea ce am vrut să fiu”, a declarat Goldie Hawn.

O altă persoană de notorietate care a trecut prin momente dificile după câştigarea succesului este J.K. Rowling, autoarea cunoscutei serii de romane „Harry Potter”. După publicarea primului său volum, urmată de vânzarea a 450 de milioane de exemplare din seria „Harry Potter”, Rowling s-a trezit cu o avere estimată la 560 de milioane de lire sterline. Viaţa ei s-a schimbat la 180 de grade într-un timp foarte scurt.

Deşi era o femeie matură de 31 de ani, trecută prin greutăţile vieţii, a avut nevoie de consiliere psihologică pentru a face faţă bogăţiei dobândite, dar şi presiunii de a trăi în atenţia opiniei publice. Rowling a mărturisit că a apelat la un ajutor de specialitate pentru că s-a simţit „incredibil de dezorietată”. „Totul s-a schimbat atât de repede, atât de ciudat. Nu cunoşteam pe nimeni care să fi trăit în atenţia opiniei publice. Nu cunoşteam pe nimeni în această situaţie căruia să îi pot spune: Tu cum te simţi?”, a declarat scriitoarea.

Deşi cele mai frecvente cazuri se întâlnesc în show-biz sau sport, specialiştii atenţionează că stresul provocat de obţinerea succesului poate submina performanţa în acelaşi mod în toate domeniile, inclusiv în lumea afacerilor. Situaţii precum competiţia în sectorul vânzărilor, susţinerea unui proiect important pentru companie sau menţinerea într-o poziţie de top sunt generatoare de stres şi pot risipi oportunități.

Abordând ştiinţific acest mecanism, trebuie spus că, sub presiunea unor situaţii, creierul uman îşi poate epuiza o parte din puterea de procesare (cunoscută şi ca „memorie de lucru”), esențială pentru susţinerea în bune condiţii a activităților de zi cu zi. Potrivit psihologului Sian Beilock de la Universitatea din Chicago, oamenii talentați, care îşi folosesc la un nivel superior „memoria de lucru”, devin suprasolicitaţi când stresul îi copleşeşte şi îşi pierd puterea de a excela. Astfel, presiunea succesului poate acţiona ca o „intoxicare” şi este deosebit de periculoasă.

Pentru a preveni asemenea derapaje, ar fi ideal ca oricine aspiră la succes (dar nu numai) să fie gata să îi facă faţă respectând câteva principii:

– să îşi stabilească clar o misiune personală, alcătuită din obiective, strategii şi filosofia de viaţă;
– să rămână focalizat pe valorile sale pentru că astfel succesul nu le va compromite;
– să aibă mereu în minte o schiţă a nevoilor de bază pe care să nu le lase subjugate de exercitarea succesului;
– să înțeleagă că „mai mult” nu este un scop în sine;
– să proiecteze pe termen scurt obiective măsurabile pentru a-şi valida progresul;
– să folosească, investească și să îşi recompună energia pe baza misiunii personale.

În plus, oamenii ar trebui să fie conştienţi că, de orice natură sau dimensiuni ar fi, succesul implică întotdeauna şi pierderi, dezamăgiri, compromisuri sau sacrificii. Nu poate exista succes în stare pură, cum nu există, de regulă, nici eşec fără elemente de succes. De aceea, orice mare reuşită trebuie văzută ca un complex de experienţe cu aspecte pozitive şi negative.

Într-un fel sau altul, cu toţii suntem în căutarea succesului. Cursa pentru obţinerea sa şi câştigarea propriu-zisă atrag, inevitabil, o stare de euforie şi împlinire. Este un lucru firesc şi aceste sentimente minunate nu trebuie înfrânate. Dar, pentru ca visul să nu se năruie înainte de vreme, este necesar să nu-ţi pierzi niciodată busola.

Să nu uiţi cine ai fost înainte de succes şi să nu te temi de ce vei fi după ce acesta a pălit. Să nu uiţi de pasiunea care te-a mânat spre realizarea aspiraţiilor tale. Să nu uiţi de valorile care te-au propulsat şi de oamenii care te-au sprijinit.
Păstrarea controlului asupra acestor lucruri este, de altfel, o componentă definitorie a succesului autentic şi te va ajuta să te bucuri cu adevărat de glorie pe termen lung.