Reţeta… insuccesului

esecAmbrose Bierce, jurnalist şi scriitor american, considera că “Destinul este scuza prostului pentru eşec”. La polul opus, Morihei Ueshiba, fondatorul artei marţiale japoneze Aikido, credea că “Eşecul este cheia succesului”. Poate amândoi au avut dreptate în felul lor. Dar, până la urmă, un eşec rămâne un eşec. Nu ar trebui să ne dărâme, dar nu e bine nici să ne împăcăm pe deplin cu situaţia, fără să tragem nişte învăţăminte sau să ne punem nişte întrebări.

Dar poate unora le place eşecul… Se simt confortabil cu el pentru că nu sunt nevoiţi să dovedească, lor sau altcuiva, că pot mai mult. Te numeri printre aceştia?

Poate te-ai săturat de atâtea aşa-zise formule despre cum poţi obţine succesul şi parcă ţi s-ar părea mai simplu să ştii cauzele insuccesului? La ce te-ar ajuta? Dacă nu reuşeşti să ai succes, poate vrei să afli profilul campionului în eşecuri. Urmărindu-l punct cu punct, poţi evita să te încadrezi în acest portret robot sau să descoperi că ţi se potriveşte mănuşă.

Ce face un campion al eşecului când a eşuat?

▪ Nu îşi asumă niciodată responsabilitatea pentru eşec – consideră că nu are vreo vină, cauza fiind contextul, situaţia, dificultatea problemei;
▪ Începe, în schimb, să dea vina pe ceilalţi;
▪ Îşi spune că a greşi este cât se poate de omeneşte şi că mai mult de atât nu se putea face;
▪ Nu încearcă nici măcar o dată să îşi dea seama de ce a greşit sau cum ar fi putut face ca lucrurile să iasă bine;
▪ Nu face nici măcar o schimbare, nu ia vreo măsură;
▪ Când are ocazia, repetă greşeala sperând totuşi că, de data aceasta, rezultatul va fi cel aşteptat;
▪ Merge până la capăt – după ce eşuează o dată, de două ori, repetă şi a treia şi a patra oară aceeaşi figură, fiind convins că perseverenţa sa va fi răsplătită cu reuşita.

Ce face un campion al eşecului când are succes?

▪ Plesneşte de mândrie;
▪ Se laudă cât de mult are ocazia;
▪ Este convins că succesul i se datorează pe deplin;
▪ Nu se întreabă o secundă de ce a avut succes sau ce a contribuit la obţinerea reuşitei – poate fi noroc, întâmplare, coincidenţă, este totuna pentru el;
▪ Nu trage vreo concluzie din această experienţă;
▪ Nu valorifică această ocazie deosebită pentru a-şi stabili punctele forte şi atuurile;
▪ Nu îşi pune problema cum ar putea face să aibă iar succes;
▪ Nu face nici măcar o încercare pentru a păstra „starea de succes” pentru că este la fel de împăcat şi cu eşecul.

Dacă te regăseşti în descriere trebuie să iei o decizie – păstrezi aceeaşi linie sau încerci să nu bifezi vreuna din situaţiile enumerate mai sus. Până la urmă, chiar dacă acceptăm sau nu, atitudinea este importantă pentru rezultatele noastre. Repetarea greşelilor, faptul că nu ne străduim suficient să învăţăm ceva din nereuşitele noastre şi căutăm vinovaţi în afară sunt căi care ne duc spre eşec. Aplicând invers reţeta insuccesului, nu numai că vom putea evita eşecul, dar am putea face primul pas important spre succes!

Mihaela CREŢU