Supramotivația și eșecul la interviuri

interviuVisezi la job-ul acesta de când erai de-o șchioapă. Ai hotărât să faci o schimbare în carieră și a apărut, în sfârșit, ocazia să arăți ce poți. De luni de zile ai nevoie de un job, aplici într-una și iată că a venit ziua când ești chemat la interviu.

În oricare dintre situații te-ai afla, emoțiile unui interviu de angajare fac parte din scenariu. E clar – nu vrei s-o dai în bară și îți cântărești fiecare mișcare. Te trezești cu noaptea în cap, iei la puricat CV-ul, arunci un ochi și pe câteva notițe din facultate, frunzărești site-urile cu ponturi despre cum să dai bine la această întâlnire, îți faci rugăciunile, îți pui cele mai serioase haine și apoi te pregătești de drum.

Inima e încă în gât, abia respiri de grijă și nu știi dacă peste doar câteva ore vei bea de bucurie sau de tristețe. Vrei cu toată ființa ta să iasă bine, ești mai mult decât motivat! Totuși, am o veste proastă: supra-motivarea s-ar putea să-ți dea planurile și mai ales așteptările peste cap. Iată de ce nu este bine să mergi la un interviu cu o supra-doză de motivație și cum poți face să treci cu brio de prima întâlnire cu angajatorul:

Doza de motivație – Unii oameni cred ca motivația e un fel de har divin care poate muta munții din loc și ridica din mormânt câțiva Lazări pe zi. Ba chiar sunt de părere că e de ajuns să vrei ceva pentru ca jumătate din drumul până la destinație să fie ca și parcurs.

Suntem învățați de mici să ne ambiționăm, să ne facem planuri, să ne proiectăm în viitor cu rezultatele muncii noastre, să intrăm în competiții și să nu ne dăm bătuți niciodată. Cumva, pare să avem în sânge dorința aceasta de a reuși. În plus, pe lângă faptul că este o pornire firească a speciei, motivația reprezintă și o trăsătură de personalitate supra-încurajată de societatea actuală. Credem adesea că e destul să vrem ca să putem!

Totuși, se pare că a exagera cu motivația duce, din păcate, la eșec. Teoria optimum-ului motivațional ne spune că, dacă investim o doză de motivație prea mare pentru o sarcină relativ simplă sau, dimpotrivă, sub-evaluăm sarcina și investim prea puțin din punct de vedere motivațional, vom ajunge inevitabil să dăm greș. Așadar, totul începe cu evaluarea sarcinii și abia apoi cu dozarea motivației.

Prin urmare, dai interviu la NASA ca să fie nevoie să iei la mână toate cursurile din facultate înainte de a merge la întâlnirea cu angajatorul? În cazul în care vei fi refuzat la acest job, ți se va pune cu fierul încins o ștampilă în frunte și nu te va mai angaja nimeni vreodată? Relaxează-te pentru câteva momente, vizualizează cel mai negru scenariu posibil, gândește-te care sunt consecințele acestui interviu și ai să vezi că jumătate din starea de încordare se va topi înainte să deschizi ochii.

Detectorul de disperare – Nu e simplu să găsești job-ul de vis. Ba chiar se zvonește că nici nu există cu adevărat așa ceva. Totuși, e dreptul tău să te amăgești crezând că noul loc de muncă ar putea fi peștișorul de aur care, odată pescuit, îți va asigura confortul pe toate planurile. De aceea, e perfect de înțeles faptul că ești disperat și ai accepta orice doar ca să te vezi în echipa minunată a multinaționalei unde lucrează deja câțiva dintre cunoscuții tăi. Nu contează că trebuie să stai zilnic peste program? Nici faptul că ai deja experință și pornești de la un salariu de entry-level? Ai accepta până și să prepari cafeluța zilnică pentru șeful tău doar ca să te primească în marea familie de corporatiști?

Ei bine, s-ar putea să nu ajungi acolo oricât de maleabil te-ai arăta… Vezi tu, intervievatorii aceștia au un al șaselea simț și se bucură când detectează semnele existenței unei coloane vertebrale la cei care plănuiesc să le devină angajați. Mai mult, le place ca viitorul angajat să vadă contractul de muncă drept un angajament reciproc, menit să aducă beneficii de ambele părți, nu ca pe un act de vânzare-cumpărare. Așadar, scoate-ți din cap ideea de a te ”vinde” bine, lasă acasă dorința de a-l impresiona pe potențialul angajator cu orice preț și poartă-te ca un adult. Angajatorul nu e Moș Crăciun, iar tu nu mai ești copilul care să facă orice pentru a primi jucăria visată!

Drumul spre iad e pavat cu … clișee – Precis ai trecut prin câteva zeci de articole care te învață ce să spui și ce să nu spui la întrebările acelea standard despre tine și visele tale profesionale. Dacă atât de tare ți-au plăcut încât le-ai memorat, ai face bine să îți eliberezi puțin memoria și să scapi de ele înainte de a fi luat la întrebări. Îți dai seama că jumătate din cei 500 de aplicanți pentru aceeași poziție ca tine au citit aceleași texte, iar angajatorul tău a auzit replicile acelea de câteva zeci de ori numai astăzi. Chiar crezi că va aprecia interesul tău pentru literatura de profil mai mult decât sinceritatea și răspunsurile originale? Răspunde întrebărilor cu propriile-ți cuvinte, evită clișeele, nu te da mai mare decât ești și nu îi da nici lui șansa de a te sub-estima. Amintește-și că sunteți într-o tranzacție socială de tip adult-adult și poartă-te ca atare.

Exerciții de echilibristică emoțională. Înainte de a se deschide ușa biroului ai senzația că genunchii îți sunt din gumă și că se topesc pe măsură ce te îndrepți spre masa de discuții. Vocea parcă nu mai e a ta și cu greu te abții să nu scoți sunete ca fetița din Exorcistul… E normal, ai emoții, viața ta s-ar putea schimba de mâine. Totuși, o emoționalitate prea mare, scăpată de sub control, e un bilet sigur spre un interviu scurt și o așteptare lungă a răspunsului care vine, de cele mai multe ori, în format negativ…

Nu există rețetă sigură prin care să îți stăpânești emoțiile și să intri la interviu cu o siguranță de sine menită să-l intimideze, mai degrabă, pe angajator, însă există tehnici de a ține sub control aceste stări de anxietate. Poți încerca un joc de rol cu cineva apropiat, tehnici de relaxare prin respirație, vizualizări ale situației de la interviu și metode de a reacționa, un ceai concentrat de plante și, nu în ultimul rând, curajul de a-ți asuma starea afectivă. Poate fi chiar o bilă albă pentru tine să recunoști angajatorului că ai puține emoții. În cazul în care nu candidezi pentru un post de agent în lupta anti-tero, sunt șanse mari să aprecieze sinceritatea ta și faptul că îți dorești atât de mult acest post. Totuși, dacă emoțiile continuă și aproape că nu poți ține un pix în mână de tremur, atunci poate că ar fi bine să ceri ajutor specializat în gestionarea emoțiilor sau a… tendinței de a te supra-motiva!

Care pe care!  Dacă ești genul competitiv și nu poți suporta gândul că te-ar putea refuza cineva vreodată, riști să te vezi pus într-o situație de acel gen doar pentru că ai forțat nota. Atunci când ne dorim foarte tare ceva, pierdem simțul măsurii și ajungem să facem gesturi care, de la un punct încolo, ne discreditează în ochii celorlalți. Astfel de gesturi sunt să rugăm angajatorul să ne aleagă, să începem cu povești dramatice despre cât de multă nevoie avem de acel job sau chiar să facem o scenă în cazul unui răspuns negativ.

Exploziile de plâns ori amenințările nu doar că ne taie complet de pe lista potențialilor angajați, dar ne și slăbesc încrederea în noi și în șansele viitoare pentru un astfel de post. În plus, nu uita că lumea e mică și vorba circulă repede – n-ai vrea ca următorul tău angajator să știe ce reprezentații obișnuiești să dai la interviurile de angajare…

Pentru sfârșit, am păstrat un îndemn prietenesc: Ce e mult strică, iar acest lucru se aplică și în cazul motivației! Fii demn, fii tu însuți și păstrează măsura în tot! Cu alte cuvinte… fii zen și vei reuși! 🙂