Vă mai amintiţi de eroii copilăriei noastre, de feţi frumoşi, zmei şi ilene cosânzene înzestraţi cu puteri uriaşe, gata să mute munţii din loc, să înfrunte balauri înfiorători şi să suporte transformări nebanuite ca până la urmă binele să învingă răul ?

Ne-am mai maturizat între timp, basmele au rămas în cărţile groase care parcă ascund comori inaccesibile pentru cei din jur, dar care este ecoul lor, peste ani, în sufletele noastre ? Cum ne-au modelat curajul eroii noştri dragi ? Suntem noi acum în stare de acte de real curaj care fie să-i ajute pe alţii fie să ne facă pe noi înşine să urcăm mai în forţă treptele multiplelor provocări la care viaţa ne supune ?

Fiindcă a fi erou nu înseamnă doar a muri pe fronturi de luptă pentru gloria patriei, ori a te număra printre salvatorii celor eşuaţi pe Titanic ! Erou poate fi şi cel care ajunge în mijlocul pârtiei spre a salva un copil căzut, şi un temerar om de afaceri care îşi riscă toţi banii la bursă, şi o femeie care e în acelaşi timp şi soţie şi mamă şi are şi un job angajant. Eroii zilelor noastre nu mai sunt poate atât de legendari dar ei încă există, încă salvează lumi şi vieţi, încă schimbă destine şi mentalităţi.

Mai mult, din punct de vedere social, orice societate tinde sa-i aprecieze la un moment dat pe oamenii, care prin gesturile lor, pot căpăta valoare emblematică pentru normele şi cultura pe care o împărtăşesc. Eroii devin astfel simboluri culturale, personaje de inspiraţie, modele de succes ori semeni demni de urmat.

Astfel, părerea unanimă este că nu trebuie să credem că un erou reprezintă ceva ce noi suntem ori nu suntem. A fi erou presupune un set de însuşiri pe care le poţi învăţa şi exersa de-a lungul timpului.

Iată câteva modalităţi prin care poţi începe să educi eroul din tine, fie că-ţi doreşti asta ca să fii mai bine privit la job ori ca să dai un suflu plin de curaj afacerii pe care ai început-o.

• Trebuie să gândeşti ca un erou ! Asta înseamnă că trebuie să-ţi exersezi empatia, adică să cauţi să faci zilnic fapte bune, nu pentru că ar fi eroice ci pentru că acestea te ajută să-ţi creşti puterea de concentrare ca să identifici mai uşor situaţiile în care oamenii au nevoie de ajutor ori cele care pot degenera în ceva periculos. Aceste acte ne ajută să ne cultivăm capacitatea de a acţiona atunci când este cu adevărat nevoie de noi.

• Temerarul din tine trebuie educat ! Atunci când încerci lucruri noi, indiferent dacă par banale, precum schimbarea traseului pe care mergi de acasă la serviciu, o altfel de organizare a sarcinilor la locul de muncă, ori alegerea unor altor alimente pe care le mănânci zilnic, îţi dezvolţi de fapt capacitatea de toleranţă în faţa riscurilor, a incertitudinilor şi a schimbărilor.

Politica paşilor mărunţi este esenţială chiar dacă simţi că te inundă adrenalina şi cauţi evadarea. Drumul către ceva care ne face să ne simţim agitaţi, indiferent dacă vorbim de alpinism sau despre un discurs în faţa unui grup de oameni, se parcurge gradual, educându-ne voinţa şi autocontrolul.

• Conflictele se rezolvă în mod pozitiv ! Eroii nu fug de confruntările directe, ei se implică în ele, fiindcă atunci când eviţi un conflict, de fapt tu nu faci decât să nu ai de-a face cu el într-o manieră constructivă. Aşa că, data viitoare când porţi o discuţie aprinsă cu şeful tău sau cu partenerul de afaceri, în loc să-i spui că nu eşti de acord cu el sau să îl eviţi următoarea perioadă, încearcă să înţelegi şi punctul său de vedere. Acest act simplu de a te putea pune în locul persoanei cu care ai avut o dispută te va ajuta să îţi clădeşti încrederea în tine şi să faci faţă mai bine conflictelor viitoare. Şi acest lucrul în sine poate fi numit CURAJ, şi deci opusul dezagreabilei însuşiri de a fi laş.

• Caută să-i ajuţi pe alţii ! Empatia este o componentă cheie a eroismului, dar din păcate, în această privinţă cultura noastră se află într-un declin masiv. Ca membri ai societăţii moderne, suntem din ce în ce mai concentraţi pe realizările noastre şi pe simbolul statutului social – precum locul de muncă, casa în care locuim ori maşina pe care o conducem.

„Visul american” creează un dezacord din ce în ce mai accentuat faţă de simbolul tărâmului Statuii Libertăţii, cel de „super hero”. Societatea cea mai ahtiată după eroi adevăraţi a creat un model de a te simţi un fals erou, doar prin realizări materiale iar această dilemă a cuprins şi lumea eruropeană, aşadar şi pe noi. În momentul în care ne concentrăm curajul şi voinţa doar spre acumulări concrete, palpabile, ne pierdem de fapt simţul de răspundere faţă de ceilalţi.

Este celebră o povestioară despre cel care a murit lângă un hypermarket fiindcă toţi cei aflaţi acolo au dorit să intre în magazin şi să profite de marile reduceri ale acelei zile… Vă rog să meditaţi la asta şi să vedeţi uneori cât putem fi de egoişti şi lipsiţi de curaj…

De ce unii pot ajunge eroi şi alţii nu ? Este curajul „scris” în ADN ?

Ştim cu toţii că riscurile sunt o componentă necesară actului de curaj, iar unele persoane pot fi predispuse genetic să evite astfel de acţiuni temerare sau se eschivează conştient să facă ceva ce implică asumarea unor riscuri. Alţii, din contră consideră că o zi în care „le lipseşte adrenalina” e una pierdută şi tristă. Totuşi factorii educaţionali, sociali şi culturali sunt determinanţi în modelarea celor două tipuri de personalităţi de care am amintit mai sus.

Încă nu este foarte clar dacă eroismul este o trăsătură cu care ne naştem sau e o calitatea pe care o dezvoltăm în timp. Dar tot mai mulţi experţi tind să creadă că cea de a doua variantă este mai aproape de adevăr. Explicaţia este că s-a observat în mod cert că ne putem educa pentru a avea un comportament eroic, iar acest efort se bazează pe cultura eroilor pozitivi. Din păcate aceştia aparţin în măsură mai mare trecutului decât prezentului, poate doar cu excepţia celor din domeniul sporturilor.

Aşadar este nevoie ca fiecare să-şi construiască singur imaginea eroului care şi-ar dori să ajungă. Nu e nevoie ca individul însuşi să fi experimentat de-a lungul vieţii o traumă personală sau să fi înfruntat un dezastru (deşi statistic vorbind din această categorie socială provin cei mai mulţi eroi) ci e nevoie de determinarea sinceră şi deschisă de a renunţa puţin la propriul ego pentru a dedica măcar o parte din viaţă altora.

Nu există o meserie de erou, ci fiecare dintre noi poate alege să fie erou măcar din când în când, fie că salvăm un copil de la înec, fie că doar dăruim un zâmbet sau un sfat bun unui om aflat în suferinţă.

Zodia curajului nu ţine de temporal sau de spaţial ci de puterea noastră de a scoate la lumină eroul din noi …

Ruxandra David