Reporter:  Sunteţi văzută ca o persoana de succes. Spuneţi-mi vă rog, cum aţi defini succesul, din prisma experienţei dvs profesionale, dar şi a celei personale?

Angela Achitei: Nu ştiu dacă sunt neapărat văzută ca o persoană de succes, sunt văzută ca o persoană publică în sectorul ONG, pentru că eu cred foarte mult în acest sector şi fac tot felul de demersuri pentru a schimba percepţia generală, aceea că ONG-urile fac doar afaceri. Probabil din perspectiva asta, am reuşit să fiu vizibilă la nivelul comunităţii şi nu numai, dar dacă oamenii percep că este ceva de succes, este foarte bine.

Faptul că la Iaşi, de exemplu, au înfiinţat Comisia ONG şi am fost aleasă preşedintele acestei comisii, fără să mă propun, deci practic propunerea a venit din partea celorlalte organizaţii, este o recunoaştere a muncii pe care am depus-o în sector şi le mulţumesc foarte mult pentru votul de încredere.

Referitor la cum aş defini succesul, nu ştiu dacă există o reţetă sau o definiţie clasică.

Din punctul meu de vedere succesul este atunci când reuşeşti să faci un lucru pe care ţi l-ai popus şi pe care ţi-l doreşti foarte mult.

R: Vă invit să faceţi o introducere, o relatare pe scurt, a activităţii dumneavoastră şi a proiectelor în care sunteţi implicată!

A.A:  În primul rând sunt implicată în Fundaţia Alături de Voi România (ADV), pe care o coordonez şi căreia îi asigur managementul, deci tot ce înseamnă proiectele pe care le derulăm noi. În al doilea rând sunt implicată în partea asta de lobby şi advocacy la nivel naţional în ceea ce priveşte domeniul economiei sociale, al incluziunii sociale, domeniul sănătăţii, în special problematica HIV/SIDA, domeniul asistenţei internaţionale pentru cooperare şi dezvoltare. Avem programe și în Republica Moldova, Nigeria unde asiguram asistență tehnică pentru dezvoltare contra cost și suntem interesați de extindere și în Ucraina.

Referitor la ADV şi la implicarea mea în ADV, Fundaţia Alături de Voi este o organizaţie non-profit, fără afiliere religioasă, fără afiliere politică, sunt niște oameni profesioniști care cred foarte mult în ceea ce vor să facă și în misiunea organizației, și anume încadrarea în muncă şi integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi a grupurilor vulnerabile.  ADV este cred, printre singurele ONG-uri de dimensiuni foarte mari, avem în prezent 92 de angajați, dintre care 35 de persoane cu dizabilități. Organizaţia are sediul național în Iași și filiale în Constanța și Târgu Mureș. Suntem o organizație românească, dezvoltată aici, în comunitate și suntem mândri de lucrul acesta.

R:  Ce anume v-a determinat sa vă orientaţi spre acest domeniu?

A.A: M-am orientat spre acest domeniu prin natura meseriei, eu sunt asistent social, am terminat Asistenţă Socială şi am lucrat mai întâi în sistemul de stat  în Direcţia pentru Protecţia Copilului în Vaslui şi în Iaşi. Mi-am dorit întotdeauna să fac ceva mai mult dar din păcate, sistemul bugetar nu permite acest lucru și atunci mi-am spus că trebuie să plec neapărat în sectorul non-profit. Așa am ajuns să lucrez în cadrul unei organizații din Statele Unite, care avea contracte în România, Holt International. Când ei au terminat finanțarea în România au decis să înființeze două organizații non-guvernamentale, una dintre ele fiind  ADV România.

Atunci m-au propus pentru poziția de director a acestei organizații. M-am trezit cu o organizație în brațe și mă întrebam oare ce voi face ca să meargă lucrurile?

Am pornit în 5 oameni, cu un buget de 20.000 de dolari,  care se finaliza cam în șase luni, în august am început, iar în decembrie era sacul gol.

Mi-am propus să demonstrez că este o organizație care poate să meargă. Am reușit, am aplicat pentru foarte multe proiecte. Am reușit să obținem finanțare de la UNICEF, am lucrat cu foarte mulți donatori, Fondul Global, proiecte europene și acum implementăm proiecte structurale. Așa am ajuns în 10 ani și jumătate să lucrăm cu 92 de angajați, cu 3 centre și cu un buget anual din care gestionăm peste 2 milioane de euro și am adus în comunitate aproape 8 milioane de euro prin programele pe care le-am făcut.

Deci, se poate, dar asta înseamnă foarte multă muncă, perseverență și viziune, să știi foarte clar unde vrei sa ajungi ce vrei să faci și cu cine, pentru că de unul singur nu reușești. Eu am niște oameni extraordinari angajați în organizație, foarte bine pregătiți, dedicați și pentru care aş face orice.

R: Activităţile în care sunteţi implicată sunt foarte solicitante, ce anume vă motiveaza să perseveraţi şi să obţineţi performanţe?

A.A: În primul rând oamenii. Eu cred că instituțiile sunt reprezentate de oameni iar ADV România nu înseamnă nimic fără oameni. De aceea investim foarte mult în ei și în libertatea de a avea un management democrat în care aceştia să fie puși în valoare. Practic, este important să creezi alți lideri pe lângă tine, care să fie gata oricând să preia ceea ce faci tu și să ducă mai departe organizația.

Este solicitant pentru că este foarte multă muncă, în ADV se munceşte foarte, foarte mult. Eu am un program destul de solicitant, lucrez aproape 10 ore zi, dar încerc ca în week-end să stau cu familia pentru că și familia este foarte importantă și trebuie să existe un echilibru între aceasta şi partea profesională. Am un băiețel de 5 ani și 5 luni, pe care îl ador și un soț foarte, foarte înțelegător care m-a susținut și m-a încurajat să merg mai departe chiar şi atunci când era foarte greu. Familia mă încarcă cu foarte multă energie.

R: Cât de greu este pentru un ONG să reuşească în România? Care sunt dificultăţile cu care se confruntă organizaţiile în societatea noastră?

A.A: Este greu în prezent pentru că, din păcate, sectorul ONG, o dată cu intrarea în UE a pierdut foarte mulţi dintre donatorii clasici, cei care finanţau organizaţiile. Mă refer aici la companii, alte fundaţii internaţionale, care nu aveau atâtea proceduri foarte riguroase cum au proiectele europene şi aveai libertatea de a fi mai creativ pe aceste proiecte. Din păcate, aceşti donatori s-au retras. Au apărut fondurile structurale, care sunt foarte riguroase şi foarte birocratice. S-au creat niște instrumente foarte bune, au venit cu know- how, pe care l-au adus din străinătate, l-au adaptat şi implementat în România, dar din păcate, statul nu sprijină aceste servicii, decât foarte puţin. În acest caz, toate aceste beneficii se pierd, iar în timp noi vom avea nevoie de ele şi va trebui să reinventăm roata, pentru că se pierd specialiştii care au fost pregătiţi în acest domeniu, se pierde capacitatea  organizaţională şi încrederea beneficiarilor în accesarea serviciilor.

R: Care a fost cea mai mare provocare pentru dvs?

A.A: Cea mai mare provocare o reprezintă implementarea fondurilor structurale. Avem nevoie de banii aceştia să susţinem ceea ce am dezvoltat pentru că momentan, cele trei unităţi protejate pe care le are fundaţia, nu sunt dezvoltate la capacitatea la care să se poată autosusţine. Au nevoie de această subvenţionare pe care o oferă un proiect, practic subvenţionează diferenţa de capacitate de muncă. De aceea am aplicat pentru aceste proiecte structurale, tocmai să dezvoltăm capacitatea acestor unităţi  protejate, dar este o foarte mare provocare pentru că noi în prezent susţinem implementarea proiectului cu ajutorul unităţilor protejate, deci este un paradox. În loc să reinvestim banii pe care îi obţinem din activităţile unităţilor protejate, noi am ajuns să împrumutăm proiectul şi fără dobândă, ceea ce nu este corect, plus că plătim şi penalităţi la stat şi la furnizori.

R: Care ar fi realizarea pe care o considerati cea mai valoroasa? De care sunteţi foarte mândră?

A.A : Cea mai mare realizare este că am dezvoltat cele trei structuri de economie socială, am creat un model în România. Cred că suntem printre puţinii angajatori din ţară care au angajate atât de multe persoane cu dizabilităţi, raportat la numărul de persoane sănătoase, deci am creat locuri de muncă.

A doua realizare este că am reuşit să dezvoltăm mai multe obiecte de activitate, mici afaceri şi să asigurăm continuitatea. Avem ateliere de croitorie în Iaşi şi în Constanţa, atelier de legătorie, de calculatoare, tipografie în toate cele trei centre, centru de multiplicare. La Iaşi avem artizanat şi pictură, şi mai nou, avem servicii de arhivare documente la sediul clieţilor.

Avem echipe mobile care merg la sediul clientilor şi fac arhivare conform legii, chiar acum avem două echipe care lucrează la doi clienţi din oraş, construim alături un depozit de arhivare documente şi vom extinde serviciul nostru pe partea de arhivare electronică şi depozitare documente pentru clienţi. Vom crea alte 12 locuri de muncă. Depozitul va fi gata la sfârşitul lunii martie, deci de la 1 aprilie aşteptăm clienţi.

A treia realizare este că am reuşit să dezvoltăm un departament de vânzari, am angajat un director de vânzări şi trei agenţi şi avem un portofoliu de peste 500 de clienţi pe unităţile protejate din Iaşi, Constanţa şi Târgu Mureş şi asta ne bucură foarte mult. Avem un magazin online www.utildeco.ro şi un magazin social în cadrul unităţii protejate la Târgu Mureş.

R: Suntem foarte curiosi sa aflam cum decurge o zi normala din viata dvs?

A.A: Fiecare zi este diferită, dar în primul rând de dimineaţă îmi verific emailurile, chiar dacă fac asta şi pe parcursul zilei. Apoi, în funcţie de ce mi-am planificat în ziua respectivă, în cadrul discuţiilor cu colegii, urmează împărţirea de sarcini, verificare şi semnare de documente, participare la tot felul de întâlniri.

R: Dupa o zi solicitantă cu toţii simţim nevoia să ne relaxam. Care sunt activităţile care reuşesc să vă încarce pozitiv?

A.A: În primul rând familia. Când ajung acasă mă bucură foarte mult faptul că băieţelul meu reacţionează ca şi cum m-ar vedea pentru prima dată. Este foarte încântat că am venit şi atunci imediat mă încarc cu energie. În plus,  de ceva timp, în fiecare vineri, eu impreună cu soţul meu mergem la un club sportiv, unde facem sport,  piscină, saună. Sunt vreo 4 ore, pe care le petrecem împreună, este timpul în care copilul se bucură de bunici şi în care încercăm să ne relaxăm… este timpul nostru. O altă activitate care ne ajută foarte mult este şi fuga pentru un week-end undeva la munte, să vizităm ceva, de obicei copilul este cu noi, în aşa fel încât să mai petrecem ceva timp împreună. Trebuie să îmbinăm utilul cu plăcutul pentru că munca de birou nu este sănătoasă, mai ales în cazul unui program prelungit.

R: Din punctul dumneavoastră de vedere, care credeţi că ar trebui sa fie primele 5 calităţi, ce nu ar trebui sa lipsească unui om de succes?

A.A: Coloană vertebrală, să nu faci compromisuri şi să clădeşti imaginea de om de cuvânt, care în momentul în care a spus ceva face acel lucru sau dacă a facut ceva, spune exact ce a făcut.

De asemenea, este foarte important ca oamenii să aibă încredere în tine necondiţionat, practic să le câştigi încrederea, pentru că altfel nu poţi merge mai departe. Trebuie să fii un lider, ca oamenii să te urmeze necondiţionat pentru că succesul tău se datorează lor,  prin faptul că te urmează în planurile tale, în viziunea ta. Viziunea este foarte importantă, trebuie să ştii ce vrei, unde vrei şi cum vrei să ajungi acolo şi să ştii să îţi atragi resurse pentru lucrul acesta pentru că nu poţi face nimic de unul singur. Trebuie să ştii să valorizezi corect oamenii din jurul tău şi să le apreciezi munca la justa valoare. Nu trebuie să îţi baţi joc de ei, trebuie să le creezi un mediu de lucru friendly, în aşa fel încât să se simtă bine, pentru că oamenii îşi petrec cea mai mare parte a timpului la muncă. Este important să lucreze într-un mediu de lucru prietenos, astfel încât să  nu se uite la ceas şi să se gândească când se termină programul să plece mai repede.

R: Cititorii noştri ar fi extrem de încantaţi să afle care este cel mai important vis al dvs şi când estimaţi că va deveni realitate?

A.A: Profesional, visul meu cel mai mare este să reuşeşesc să construiesc aici alături, lângă depozitul de arhivare şi sediu, cinci locuinţe sociale pentru tinerii pe care îi avem noi angajaţi la unitatea protejată şi care vin din casele de copii. Este o mare problemă pentru că o parte dintre ei au ieşit deja din sistem deoarece au împlinit vârsta sau pentru că au venituri şi nu mai îndeplinesc criteriile impuse. Aceste locuinţe ar fi foarte aproape de serviciu şi ei ar trebui să îşi plătească doar utilităţile, şi atunci, am avea tot pachetul de servicii.

În al doilea rând, îmi doresc foarte mult să construiesc centre şi în Constanţa şi în Târgu Mureş după modelul din Iaşi pentru că momentan acolo sunt spaţii închiriate şi este foarte greu, deoarece spaţiile nu pot fi modificate după nevoi. Cel mai bine este să ai spaţiul tău.

De asemenea, îmi doresc foarte mult să reuşim cu aceste fonduri structurale pentru că noi, chiar avem nevoie de aceşti bani, pentru a putea realiza toate aceste vise prin accesarea acestor resurse. Idei sunt însă ne trebuie şi bani, nu putem face lucruri măreţe cu bani puţini.

R: Mai am o singură întrebare pentru dvs. Ce anume aţi fi vrut să vă mai întreb şi v-ar fi plăcut să îmi răspundeţi?

A.A: Eu cred că întrebările au cuprins cam tot ce vroiam să spun, nu ştiu dacă ar mai fi ceva…poate unde ne-am vedea noi ca organizaţie peste 10 ani….

Eu văd ADV-ul ca un lider pe piaţa economiei sociale şi aş dori ca veniturile ADV-ului să provină, cel puţin 80%, din economie socială şi 20 % din proiecte. Să înclin balanţa în partea cealaltă. Acum este invers. Îmi doresc acest lucru pentru că aceste proiecte sunt foarte periculoase, te pot falimenta foarte uşor, sunt foarte birocratice şi nu îţi dau libertatea să fii creativ, să îţi adaptezi proiectul după nevoi.

Asta îmi doresc foarte mult, această independenţă a organizaţiilor, faţă de veniturile din proiecte şi sper să reuşim!

Reporter: Cătălina Nimirceag