Reporter: Dumneavoastră, doamna Ivan, aveți acest cabinet de kinetoterapie, dar și o vastă experiență în acest domeniu. Aș vrea să-mi spuneți mai multe despre ce ați realizat până în momentul de față?

Monica Ivan: S-a înființat acum nouă ani, a fost primul cabinet de acest gen și am realizat foarte multe. Am făcut-o din pasiune, din dorința de a face mai mult decât în cadrul unui spital, pentru că astfel acorzi mai mult timp fiecărui pacient în parte. Acesta ar fi principalul motiv.

R: Chiar vroiam să vă întreb așa, din pură curiozitate ce anume v-a direcționat către acest domeniu. A fost pură întâmplare sau există o anumită istorioară?

M.I: Nu, nu a fost pură întâmplare. Eu am fost destul de traumatizată în copilărie de spitale, ace, seringi, truse medicale, etc și am găsit că este o modalitate să atragii pacienții spre tine folosind alte mijloace de tratament decât cele clasice. Din dorința de a face terapie dar într-un mod în care să nu produc suferință.

R: Ce anume se întâmplă mai exact aici la dvs?

M.I: Pacienții mei sunt în special copii, dar sunt și adulți. Majoritatea sunt bebeluți începând cu vârsta de 10 zile până la adulți, bătrâni. Și sunt copii cu probleme, fie ele mai mici, fie mai mari, de la lucruri grave, până la lucruri mai simple și sunt și adulți care apare în urma contactului pe care îl au cu copii și îți spun că mai au și ei nu știu ce, că îi mai doare acolo sau pe dincolo și atunci facem recuperare și pentru ei.

R: Această activitate o faceți tot dvs. sau aveți angajați?

M.I: Eu fac acest lucru, deci sunt și director, dar îmi plac să și fac ceea ce am studiat pentru că îmi place în primul rând foarte mult. Eu mai am încă trei colegi care mă ajută în desfășurarea activității. Eu rămân și omul care face o recuperare alături de pacienții mei.

R: Îmi dau seama că drumul parcurs de dvs până acum a fost unul lung și anevoios, atât cu surprize plăcute cât și mai puțin plăcute. Mi-ați putea da câteva exemple concrete în acest sens?

M.I: De surprize plăcute pot să vă dau foarte multe exemple plăcute, pentru că avem parte de acestea în fiecare zi. Acum depinde și ce considerați că înseamnă succesul. Pentru mine succesul nu înseamnă creșterea contului în bancă sau alte valori materiale. Pentru mine succesul înseamnă să am cât mai puține cazuri pe care să nu le pot rezolva, să am cât mai puține situații în care să dau din umeri și să afirm că din păcate nu am soluții. Să primesc, așa cum se întâmplă de altfel, urări din partea pacineților mei la vreme de sărbătoare. Cam asta reprezintă succesul pentru mine. Financiar nu pot spune că a fost un succes, dar sunt extrem de mulțumită cu mine așa cum sunt acum.

Au fost de-a lungul timpului mai multe locații, ne-am tot mutat și pot spune că asta a fost o situație mai puțin plăcută pentru că lumea venea direct la adresă, fără a anunța înainte și astfel meregeau la vechea adresă. Ne-am mutat locația cabinetului în această zonă tocmai pentru a fi mai central și a putea fi ușor de găsit de cât mai mulți pacienți. Nu pot să spun că au fost situații atât de neplăcute și mai mult decât atât mie îmi rămân în minte numai situațiile foarte plăcute și astfel uit de cele mai puțin plăcute și tot cele plăcute îmi dau și puterea să merg mai departe atunci când întâlnesc o stuație mai puțin plăcută.

R: Care ar fi planurile dvs pentru viitor?

M.I: Vreau ca în viitorul apropiat să îmi termin specializarea pe osteopatie, specializare pe care am vrut să o fac de multă vreme dar nu a existat la noi în România dar de un timp există și m-am și apucat de ea. Apo dorsc să pot să întind mai departe limitele cunoașterii și să ne dezvoltăm. Să avem un spațiu și mai mare, din ce în ce mai mulți pacienți și mai multe cazuri rezolvate, mai mulți angajați, cam asta.

R: Care sunt legile care vă guvernează activitatea? Pe ce principii vă bazați în viață?

M.I: În activitatea asta cel mai important este să nu-i faci rău pacientului. Dacă nu-i faci bine e o treabă, dar dacă-i faci rău, s-a terminat. Și trebuie să fii moral și onest. E cel mai important atât în viața profesională cât și personală.

R: Cum decurge o zi normală din viața dvs?

M.I: Acum decurge mult mai firesc decât până la început când lucram și câte 14 ore pe zi, dar de când am și eu un copil lucrurile stau altfel. Stau maxim 8 ore la cabinet, după care merg acasă, mă mai uit pe literatura de specialitate, mai văd ce a mai apărut nou în domeniu și apoi viața de familie.

R: În ce proiecte sunteți implicată în prezent?

M.I: Am încercat să mp implic cât am putut de mult în acte de caritate, astfel încât unele persoane să își poată rezolva problemele de sănătate existente. Am mai avut și pacieți care nu își mai puteau permite tratamentele, însă i-am acceptat și așa pentru o perioadă. Nu sunt mulți aceștia, dar mai sunt.

R: Care ar fi cel mai mare vis al dvs?

M.I: Cel mai mare vis a fost să fac și osteopatia. Și a fost cu atât mai mult o surpriză pentru că am putut să o fac în România, pentru că acum câțiva ani nu se făcea. Si astfel nu a mai trebuit sa plec din tara, pentru ca in Franta unde vroiam eu osteopatia se studiaza 6 ani fara sa-ti echivaleze studiile pe care le ai. În momentul de față urmez această specializare 3 ani, la noi in Cluj, unde merg de 5 ori într-un an și fac câte un modul de 6-7 zile.

R: Cum reușiți să vă relaxați și să îmbinați viața personală cu cea profesională?

M.I: Eu mă relaxez tot timpul pentru că mă bucur de multe lucruri mărunte pe care mulți oameni nici măcar nu le observă. Eu îmi iau fericirea din lucruri mărunte. Lucrez cu oameni care pot fi și paralizați, iar eu mă bucur că pot să merg, că sunt sănătoasă, mă bucur că vine toamna și cad frunzele din copaci, că pot merge în parc cu copilul meu. Toate aceste lucruri mă încarcă pozitiv. Și mă bucur atât de mult de ceea ce fac și obțin atâtea satisfacții încât e tot ce îmi trebuie.

R: Care ar fi rețeta succesului dvs?

M.I: Nu am o rețetă pentru că succesul a venit pe măsură ce am investit foarte mult suflet în ceea ce am făcut. Și nu cred că există neapărat o rețetă a succesului și e practic imposibil să pui pasiune în ceva, să pui suflet și să nu meargă.

R: Există o persoană care a fost modelul dvs sau care v-a călăuzit pașii în viață?

M.I: Da, mereu am avut modele, încă de la școala generală până în facultate. Dar nu un model cu totul ci, de la fiecare persoană aș fi luat câte ceva, dar am luat elemente frumoase pe care mi-am dorit să le urmez.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

M.I: Am un site prin care îmi promovez afacerea, să știe oamenii cine suntem, unde ne găsesc, care sunt costurile etc. Și am mai intrat în legătură cu câteva clinici, de unde oamenii își pot lua un pliant cu noi, să afle mai multe despre serviciile oferite. Însă promovarea care funcționează extrem de bine pentru noi este recomandarea de la un pacient la altul.

R: Mi-ați putea oferi câteva sfaturi de aur pentru persoanele care vor să întrepindă o afacere și care se vor delecta cu acest interviu?

M.I: Cel mai important sfat este să pună foarte mult suflet și foarte multă pasiune în ceea ce fac, pentru că dacă nu vor face acest lucru, s-ar putea să renunțe la primul hop. Dacă ai pasiune îți iese orice dorești, trebuie să crezi în pasiunea ta.

R: Aș mai avea o singură întrebare. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să-mi răspundeți?

M.I: Nu, cred că am atins toate punctele care se puteau atinge.