Pentru foarte mulți, diferența dintre manager și șef este o simplă alegere lingvistică. Totuși, sunt mai multe lucruri care diferențiază un bun conducător de echipă de unul pe care îl recomandă mai degrabă titulatura funcției decât abilitățile de leader.
Un manager devotat, care are veritabile calități de conducător, pleacă ultimul din firmă în cazuri de urgență. Crede în ceea ce spune și acțiunile sale nu îi contrazic spusele. E acolo când ai întrebări și e dispus să împărtășească din experiența lui cu oamenii din echipă. Crede în puterea grupului pe care îl conduce. Face față cu brio situațiilor de criză și caută soluții, nu doar vinovați.
În cazul unui simplu șef, lucrurile sunt diferite. Șeful nu stă prea comod în pantofii unui leader și este, mai degrabă, acea persoană de care angajații se tem sau pe care o bârfesc pe la colțuri. El preferă adesea să dea vina pe cei din jur când lucrurile nu ies bine, critică neconstructiv și are tendința să impună ordine pe care ceilalți trebuie să le execute pentru că… de aceea îi plătește!
Vestea bună este că a fi un bun leader se învață, iar calitățile, fie ele și înnăscute, se educă prin perseverență, pasiune și încredere în capitalul uman pe care îl conduci.
Iată câteva reguli de aur prin care un manager se poate impune ca un leader adevărat și nu ca un simplu șef:
Respectul se câștigă. Acest lucru îi este foarte clar unui manager care deține atât motivația, cât și abilitățile necesare de a câștiga respectul echipei sale. El știe că este nevoie ca fiecare persoană să dea ce are mai bun dacă vrem ca lucrurile să meargă bine în firmă. Ca și în condiționarea clasică, se pare că stimularea pozitivă, bazată pe recompensă, este de mai mare succes decât cea negativă, bazată pe pedeapsă. Cu alte cuvinte, un angajat va fi mai productiv dacă va ști că este cineva acolo să îi aprecieze munca, fie și cu o vorbă bună, decât dacă i se va spune sistematic, pe un ton amenințător ”fă asta repede și bine pentru că sunt alți zece la intrare așteptând să îți ia locul”. Un șef nu va face risipă de laude și va apela, mai degrabă, la metode de stimulare negativă, cum ar fi, de exemplu, amenințările.
Statul peste program: O echipă în fruntea căreia se află un leader și nu un dictator va înțelege că, uneori, este nevoie să stea peste program. O lucrare care trebuie predată urgent, o situație de criză care trebuie rezolvată rapid reprezintă provocări inevitabile în domeniul afacerilor. În astfel de situații, managerul lucrează cot la cot cu colegii săi și are grijă de buna organizare a situației până când se ajunge la rezultatul dorit. El este cel care îi inspiră pe oamenii din firmă și le oferă un model de comportament în astfel de situații. Șeful este cel care preferă să își supraîncarce angajații cu atribuții, adesea părăsind corabia pentru că are altceva de făcut.
Face față plângerilor: Oamenii din echipă petrec mult timp împreună. Ei lucrează pentru o afacere în care primul capabil să investească pasiune și încredere este managerul. Au nevoie, în consecință, să simtă că job-ul nu este doar locul unde pleacă de acasă și de unde își iau banii – au nevoie de legăturile umane. De aceea, este esențial ca un manager să se preocupe de atmosfera de lucru, de dinamica relațională a echipei, de ceea ce oamenii din jurul său gândesc și trăiesc. Așadar, ca un leader adevărat, el își va face timp să asculte când cineva are nevoie să se plângă sau să vină cu o sugestie. Orice fel de remarcă sau de feedback îl va ajuta atât în exercitarea funcției sale, cât și echipa în fruntea căreia se află. Un șef va fi expeditiv, mai mereu plictisit și ocupat, chiar dacă pe termen lung afacerea va arăta ca un măr perfect pe dinafară, dar stricat pe dinăuntru.
Își cultivă calitățile: Nu toată lumea se naște pentru a conduce. Un bun conducător are un spirit competitiv puternic, viziune și pasiune atât pentru domeniul de activitate, cât și pentru lucrul cu oamenii. În plus, el dispune și de capacități precum cele de a face previziuni pe termen lung, de a se focusa pe rezultate, de a plănui în mod sistematic, de a respecta planul și de a-l adapta din mers dacă nu funcționează. Înainte de toate, un manager este un om deschis și capabil să accepte că reușita depinde, în zilele noastre, de auto-perfecționare și de învățarea continuă. El va face tot posibilul să își cultive calitățile native și își va păstra flexibilitatea. Un șef, indiferent dacă a ajuns acolo prin voia soartei sau a celor cărora le-a periat orgoliul de-a lungul timpului, este inflexibil și autosuficient. Singurul lucru pe care consideră că îl mai are de exersat este cum să-și determine angajații să muncească pe brânci și, preferabil, pe cât mai puțini bani.
Se ferește de extreme: Pe cât de periculos este un șef care preferă să își taie o mână decât să spună o vorbă bună unui angajat sau să-i dea un bonus pentru performanță, pe atât de ineficient este și managerul care alunecă în extrema opusă. A-ți da angajații prin lapte și miere non-stop nu îi va motiva pe termen lung. Feedback-ul pozitiv trebuie dat atunci când este cazul și în doze potrivite. Nu se ridică statui pentru orice! Altfel, feedback-ul pozitiv își pierde din valoare, iar angajații nu vor mai fi capabili să facă diferența între o situație în care chiar au strălucit și una în care ar fi putut face mai bine de atât. Un elev care primește numai zece la o materie nu va fi la fel de fericit ca atunci când a primit acel 10 pentru care a muncit jumătate de an. Dați 10 angajaților dumneavoastră, dar numai atunci când merită!
Investește încredere în oamenii din echipă : Șeful se teme că oamenii pe care îi conduce să aibă putere de decizie. Ar vrea ca cei din jur să îi ceară voie până și când ies în pauza de prânz… Un manager care este, înainte de toate, un bun leader nu se teme ca și alții să poată lua decizii. El încurajează independența oamenilor din echipa sa. Un manager crede în calitățile echipei și nu se teme să le recunoască, eventual de față cu clienții firmei sale. Există o mare diferență între un leader care conduce o echipă de adulți bine pregătiți și un șef care păstorește o turmă de oameni cu atitudine de copii supuși.
Nu în ultimul rând, un manager poate face diferența între viața personală și cea profesională. Chiar dacă spiritul competitiv și capacitatea de organizare nu îl părăsesc nici atunci când iese la un meci cu prietenii, el nu se va confunda cu rolul de conducator indiferent de context. Cel care dă ordine non-stop și crede că oamenii din anturajul său trebuie să ia poziția de drepți când intră în încăpere nu este altceva decât un biet șef inflaționat. În plus, un manager se va preocupa de dezvoltarea sa ca om, va încerca să transforme orice experiență profesională și de viață într-un prilej de a învăța, de a fi tot mai bun. …Spre deosebire de șeful care nu știe și nu vrea altceva decât să dea ordine în dreapta și în stânga, până la pensie. Conform celor mai recente păreri din domeniul psihologiei organizaționale, a ocupa funcția de manager presupune, în primul rând, abilitatea de a fi un bun leader. Această abilitate face marea diferență dintre un manager și un șef pentru că a conduce oamenii este o artă, nu un exercițiu de totalitarism. Cei care se prind la timp, vor fi cei mai buni profesioniști!