Se spune că teama de a ține un discurs (de a vorbi în public în special) este pe primul loc în rândul temerilor oamenilor. De ce? Pentru că ne este frică să nu ne facem de râs în fața celorlalți: dacă ne bâlbâim?! dacă spunem vreo boroboață?! dacă ne blocăm?! dacă nu știm să răspundem la vreo întrebare?! și tot așa. După un discurs, tot timpul ne rămâne întipărit în minte că se putea și mai bine, ”oare cum trebuia să procedez ca discursul meu să fie perfect și nu mediocru”. Uitându-mă la nominalizările prestigioaselor premii Oscar pentru anul 2012 și chiar și vizionând filmul ”Lincoln”, m-am întrebat de ce Abe cel cinstit ( Honest Abe) era așa un orator de succes. Am scormonit puțin câteva documente și cărți și iată ce am aflat.
Pe vremea când era doar un flăcău, cel de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite Ale Americii, străbătea distanţe considerabile doar pentru a asculta oratori celebri din acea perioadă. De la aceste întâlniri de suflet, venea atât de entuziasmat încât îi strângea pe toţi care se aflau la muncile câmpului şi le ţinea discursuri povestindu-le tot felul de întâmplări cu tâlc.
Discursurile lui erau gândite în timp ce mergea la lucru, la cumpărături, sau se plimba cu băieţelul său. Avea tot timpul prin buzunare fiţuici cu tot felul de notiţe şi fraze scrise repede, imediat după ce îl lovea câte o idee pătrunzătoare. Mergea apoi la birou şi punea în ordine tot ce gândise până atunci, aranjând şi revizuind discursul de mai multe ori. Uneori se închidea în câte o cămăruţă prăfuită şi stătea chiar şi nopţile pentru a-şi peria nemuritoarele cuvântări. Aşa s-a întâmplat şi cu discursul său de la Gettysburg, unul dintre cele mai măreţe discursuri din istoria SUA. Discursul a fost ținut cu ocazia ceremoniei oficiale dedicate Cimitirului Militar Național din Gettysburg, Pennsylvania, pe 19 noiembrie 1863, în timpul războiului civil.
Cele mai bune discursuri ale sale erau fără dar şi poate despre ”sclavie” şi ”unificare” pentru că erau două chestiuni foarte importante şi de interes pentru domnia sa. Au existat şi eşecuri, însă doar pentru că unele subiecte pur şi simplu nu erau de interes.
Lincoln obişnuia să fie foarte precis, concis şi limpede în cuvântările sale şi acest lucru se datora faptului că în copilărie îl enerva nespus ca cineva să îi povestească un lucru şi el să nu înţeleagă.
Concluziile pe care le putem trage din cele relatate mai sus sunt evidente. În orice fel de discurs, fie el la o întâlnire de business, o prezentare în faţa unei mulţimi sau chiar o discuţie într-un show de televiziune, trebuie:
- Să fii cuprins de o pasiune straşnică pentru oratorie, să îţi placă să asculţi pe alţii vorbind, să le sorbi cuvintele şi de asemenea la rândul tău să îţi placă să fii ascultat;
- Charismă. Trebuie să apari în faţa publicului cu un aer de dragoste pentru ceea ce faci, zâmbet şi entuziasm, pentru că publicul va simţi imediat iar alocuţiunea ta va fi din start una de succes;
- Conştiinciozitate. Subiectul trebuie pregătit din timp şi trebuie gândit în permanenţă şi visat dacă se poate… când conduci maşina prin oraş – în loc să asculţi muzică, ascultă-ţi gândurile, când aştepţi liftul, la prânz sau când găteşti acasă…orice secundă trebuie exploatată;
- Organizare. Orice idee trebuie aşezată pe hârtie şi revizuită de 100 de ori. Toate ideile trebuie apoi organizate într-o ordine relevantă şi inteligentă. “Periază” apoi discursul până ajunge la forma finală şi este 2000% acceptat de tine;
- Interes. Pentru ca discursul tău să fie unul bun, trebuie să şi prezinţi un mare interes pentru acel subiect. Aşa că dacă nu eşti neapărat obligat (de şef, de circumstanţe atenuante, de apropiaţi etc.) să ţii un discurs pe o temă la care în mod normal nu te-ai uita nici cu spatele, mai bine nu o face;
- Claritate. Frazele trebuie să fie clare, lipsite de ambiguitate ca ele să poată fi înţelese atât de tine cât şi de ascultătorii tăi. Un discurs haotic cu idei vagi, lăsate la voia întâmplării va dezvolta minţi înceţoşate care vor pleca mai confuze decât au venit.
Aş mai adăuga şi alte câteva trucuri pentru a fi remarcat ca un bun orator şi a avea un discurs de succes:
– Pune cât mai multe întrebări referitore la subiectul abordat atunci când îl creionezi: de ce? cum? unde? cine? prin ce mijloace? în ce context?;
– Citeşte cât mai mult despre subiectul respectiv, mergi şi la bibliotecă dacă este nevoie şi transformă-te într-un şoricel bibliotecar, orice informaţie este importantă;
– Înregistrează discursul pe un reportofon sau chiar pe telefon. Eu aşa am procedat, am avut la un moment dat de susţinut un discurs important în engleză, m-am înregistrat şi m-am ascultat de zeci de ori până mi-a intrat bine în creieraş tot ce aveam de spus, iar la prezentare n-am bâjbâit deloc printre informaţii, ba chiar am fost aplaudată spre marea mea uimire şi bucurie;
– O altă variantă ar fi să îi pui pe cei dragi să îţi asculte discursul, ei pot fi sinceri şi îţi pot spune direct dacă te-ai descurcat de minune sau ai fost ca o tornadă distrugătoare;
– Trebuie să fii odihnit/ă înainte de a ţine un discurs, aşa că răsfaţă-te cu o oază de linişte înainte de marele eveniment;
– Îmbrăcă-te elegant şi ai grijă să ai un aspect îngrijit, prima imagine contează în astfel de situaţii. Nimeni nu admiră o persoană nepieptănată, îmbrăcată neglijent şi cu haine largi sau care au intrat la apă;
– Oferă exemple din propria ta viaţă, chiar ai voie să te ironizezi puţintel, nu strică…umorul captează atenţia publicului şi îi câştigă încrederea;
– Nu imita stilul altcuiva, e cel mai ilogic raţionament, tocmai originalitatea ta poate fi cheia succesului discursului tău;
– Nu ignora publicul, nu te uita nici în jos nici în sus, priveşte-ţi interlocutorii în ochi, vor simţi că îţi pasă;
– Începe cu o introducere captivantă: o întâmplare şocantă, un citat celebru, o statistică, o întrebare adresată publicului;
– Evidenţiază frazele şi cuvintele esenţiale, modifică intonaţia, foloseşte cuvinte stilate, şic, dar clare;
– Foloseşte imagini haioase, interesante care să capteze atenţia;
– Poţi să închei cu o glumă, dar să fie una inteligentă nu o bazaconie pe care să nu o înţeleagă nimeni.
Dorinţa puternică şi îndârjirea pot face din oricine un orator de excepţie. Nu-ţi fie teamă că nu vei reuşi… nu există aşa ceva! Toţi mai marii au eşuat la inceput, au simţit că au gurile încleştate sau genunchii înmuiaţi, însă exersând au devenit legende.
Fie ca toate discursurile tale să fie un succes de acum înainte!
R: Irina Velea